Sunscreen... would be it!

S-a terminat. S-a terminat si cu atestatul, si cu balul si cu tot liceul. Daca ma intrebai acum 2 luni nu mi-as fi inchipuit ca as putea fi atat de trista. E a 4 a oara cand plang azi. Bine, primele 2 dati au fost din cauza nervilor si posibil la ultimele 2 sa fie de vina si alcoolul, dar cu toate astea, tot imi pare incredibil de rau ca s-a terminat.

Fiecare persoana din acesti 4 ani a avut un impact enorm asupra-mi. Fie ca e vorba de Ana si Deiu - fetele cu care m-am jucat de nenumarate ori poker si alte jocuri, sau de Carina si Sonia - de la care am mai invatat tips in moda, Purice si Musat - cu care m-am imbatat de multe ori si cu care puteam vorbi de muzica care ne place cu adevarat, Vlad si Coti - la care prin SDEM EU PRO ONLY!! spun totul si cu care dezbateam subiecte din cele mai diverse, Razvan si Diana - cu care am vorbit mereu de relatii, Pitzi si Florian - care constant pe parcusul anilor au facut misto de mine, dar misto care ma scotea din orice suparare, Iorgu, Coti si 'Numarul 27'- cu care puteam vorbi de la filme artistice la filme cu adolescenti, Vladutz si Monica - fotografia si sociabilitatea reprezentau punctele noastre comune, Ursu - vecinul cu care m-am dus la scoala si m-am intors acasa zilnic timp de 2 ani, in care ne-am inteles grozav, Piciu - care m-a uimit cu visele lui ciudate si cum se trezea el la 4 dimineata sa-si scrie la matematica, Sanda - unul din cei mai cretini, sau care vroia sa para cretin, oameni cunoscuti, Dana - care-mi explica ce semnifica fiecare simbol din japoneza, Alina - care mi-a dat pierce in clasa a 10 a si aproape era sa lesin ca nu mancasem :), Adina - cu care vorbeam despre Anglia once in a while, Alin - caterinca si informatica, Lucian - IPHONE! sau Stefan - pe care nu l-am cunoscut foarte bine dar care m-a uimit cand l-a intrebat pe profesorul de franceza "La o adica, eu de ce va zic dumneavoastra? Cati ani ai ma tu? Cati?!".

Sper ca nu am uitat pe nimeni, si as dori de asemenea sa fac un omagiu pentru cei care nu ne-au suportat caracterul ludic si ironic pentru 4 ani de zile dupa cum urmeaza: Iuliana, Shnitzi, Diana, Liana, Marius si Coditza.

Ok, m-a apucat iarasi plansul. Cum sa nu plang cand vad statusul lui Ursu...

I: 2 rosii merg pe strada, care din ele e femeia?

R: Cea stricata.

Poate sunt prea sensibila, dar gluma asta imi aminteste de momentele in care luam niste note mici si venea unul din ei trist in clasa, zicea gluma asta, ramanand tot trist, si abia cand restul clasei murea de ras se lumina si el la fata.

Nu as fi vrut niciodata sa termin liceul. Astazi la festivitate, cand fiecare din noi era imbracat frumos in roba si cu toca pe cap mi s-a parut mai mult decat emotionant. Cand mi-am auzit numele, aplauzele si urletele din sala... aproape ca mi se indoisera picioarele.

In orice caz, asta e acum. Am 3 mari regrete pentru ziua de azi totusi:

1. Ca m-am certat cu maicamea. (si prin urmare am pierdut poza de inceput *blush*)

2. Ca nu ne-am gandit sa ne facem un slideshow cu poze cu noi de-a lungul anilor.

3. Ca am uitat sa il chem pe fratimiu si pe prietena lui la festivitate.

Sincer, ieri nu dadeam asa mare importanta zilei de astazi, dar acum... mi-e imposibil sa descriu ce simt.

Si va rog, abtineti-va la comentarii inutile. Stiu ca fiecare sfarsit are un nou inceput, sunt complet de acord si abia astept sa vad cum e la facultate si sa cunosc noi oameni, dar m-am atasat atat de mult de liceu, de drumul pana la liceu si mai ales de colegii mei incat sunt coplesita.

PS: Discutam cu Musat adineauri cum ca nu o sa ducem neaparat dorul fiecarei persoane in parte - pentru ca am hotarat ca ne vom intalni destul de des, precum se intelege din descrierea facuta mai sus, ci colectivului nostru. Cum ne certam si impacam intre noi, caterinca din clasa, cum ne uneam mai mult la chiul si copiat si mai ales pentru asa ceva:


Ne-am hotarat sa numim aceasta opera de arta arhitecturala... Tembelism.