sâmbătă, 29 martie 2008

South Park

In caz ca nu stiati, au aparut deja 3 episoade din noul sezon South Park. Fiind o fana infocata a acestui tip de umor si deci a serialului, le-am luat repede, repede, imediat cum au aparut, pregatita de ras, gandindu-ma ce or mai fi nascocit Matt Stone si Trey Parker.

Din pacate, si nu ma asteptam sa zic asta vreodata, am fost dezamagita. Multi prieteni, de asemenea fani South Park mi-au spus inca din sezonul 11 ca si-au pierdut din stil si ironie insa nu am fost de acord. De ce? Deoarece sezonul 11, dupa mine, a fost foarte bun comparativ cu 12 si bun comparativ cu restul.

Sezonul 11 - Highlights

1104 - The Snuke - caterinca de serialul 24, care a innebunit intreaga lume. De inteles.
1105 - Fantastic Easter Special - Kyle, evreul, ajunge sa fie rugat de Iisus sa il omoare. Din nou. Ironic.
1106 - D-Yikes! - Mr. Garrison, profesorul homosexual, care si-a facut operatie de sex in episoadele precedente, ajunge sa aibe relatii cu femei, devenind astfel lesbiana, totul pe script a la 300.
1108 - Le Petit Tourette - Cartman gaseste o cale prin care poate spune orice fara a fi pedepsit. Funny.
1110 - Imagination Land 1, 2, 3 - De multumit creatorilor pentru adunatura de cartoons de care multa lume uitase.
1113 - Guitar Queer-o - Ironie la adresa obsedatilor de jocuri, care in loc sa invete sa cante la chitara pe bune, apasa pe niste butoane si incearca sa faca high score. Din pacate, de aici au cam inceput sa se repete, existand inca vreo 2-3 episoade in care este satirizata obsesia pentru Nintendo Wii si bineinteles pentru WOW.

Iar episodul in care m-am amuzat cel mai tare este 1107 - Night of the Living Homeless. Nu numai ca fac misto de multitudinea de filme cu zombie care ne-a acaparat dar replica urmatoare m-a facut sa rad incredibil de mult:

Evergreen Villager: The homeless first started arriving in Evergreen about 3 months ago. At first they were only a few of them, asking for change, sleeping in the parks. But then more showed up. And we realized there was something different about them. They fed off of our change to the point that they could actually start renting apartments. We knew it wouldn't be long before the homeless actually started buying homes. And then we'd had no idea who is homeless and who wasn't. People living in the house right next door to you could be homeless and you wouldn't even know. Nobody could trust anybody. Fights broke out, war! That's when I starting suspecting my own wife, who I'd be living with for 20 years, was actually homeless. So I had to burn her, in her bed, while she slept. After she died, I vowed I wouldn't let the homeless destroy our town. So we came up with a plan to get rid of them once and for all.
Kyle Broflovski: You son of a bitch! You didn't solve your homeless problem, you just sent all your homeless to South Park!
Evergreen Villager: That's right, yes.

Sezonul 12 - Lowlights :))

1201 - Tonsil Trouble - Destul de interesanta ideea, insa si-au pierdut din farmec iar finalul a fost dezastruos. Cum au ajuns ei la concluzia ca banii sunt the cure for AIDS? Poate e vreo faza anume, de care nu m-am prins, dar momentan, pana nu ma lamureste cineva, traiesc cu impresia ca pur si simplu nu mai aveau ce anume sa includa in episod si au apelat la an-tan-te. Mi-a placut ca au facut misto de faptul ca sida e mai putin cool decat cancer iar replica cu "Are you sure? I'm not sure, i'm HIV positive." este foarte ingenioasa doar ca este folosita in exces, cel mai probabil din lipsa de alte glume.

1202 - Britney's New Look - Eu inteleg ca Britney este intr-adevar un fenomen in media in ultima vreme, si cum isi au obiceiul, Matt si Trey satirizeaza lucrurile recente insa abia daca am schitat un zambet la acest episod. Au folosit-o in exces pe Britney cu jumatate de fata, imagine nu tocmai placuta. Si nu spun ca pana acum nu au avut imagini mult mai deranjante, insa lipsa de umor din acest episod, m-a facut sa nu suport nici imaginea. Mi-a placut faptul ca atunci cand Britney avea doar jumatate de fata ei o puneau sa cante si sa sustina concerte in continuare. Foarte satiric. Finalul, insa, iarasi dezastruos.

1302 - Major Boobage - Ca si intr-un episod mai vechi fac caterinca de diverse metode folosite de adolescenti pentru a se droga. In episodul de care vorbesc, era vorba de pastile de tuse, insa de data aceasta au inventat un drog cu totul si cu totul original. E interesant cum foarte subtil incearca sa spuna ca drogurile trebuie legalizate si ca este doar vina oamenilor ca le folosesc [in exces sau pur si simplu]. Se folosesc pentru aceasta metafora de ceva inofensiv dar care dat pe mana unor oameni, aparent, devine periculos: o pisica. In orice caz, acest episod mi-a provocat mai multe zambete, si chiar rasete pe alocuri, decat episodul anterior.

Per total, dupa cum spunea cineva pe imdb, Matt si Trey ar trebui sa mai incerce putin din ce fumau acum cativa ani, cand s-au apucat de South Park, deoarece si-au pierdut din farmec.

NB. Am reusit sa gasesc subtitrari in romana si de asemenea am reusit sa o conving pe maicamea sa se uite cu mine la South Park deoarece ea traia cu impresia ca ei stiu doar sa injure si ca asta e tot rostul serialului. Dupa vreo 2 episoade, fiindca nu ii plac animatiile, mi-a spus ca intr-adevar au glume bune, insa limbajul lasa de dorit. Eh. Pentru noi, astia mai tineri si mai open-minded, limbajul e un plus.

PS. In cazul in care doriti sa vizionati South Park nu mai trebuie sa rugati prietenii sa vi le imprumute, sau sa cautati variante bune ci doar sa accesati linkul asta. South Park now free. Ma intreb de ce tocmai acum...

PPS. Pentru cei care sustin ca South Park este un serial de cacat, scuzati limbajul, trebuie sa realizeze totusi ca pentru a intelege glumele si pentru a prinde umorul, nu poti vedea doar un episod din sezonul 8 si gata: iti place bine, nu-ti place, aia e. Nu. Se creaza anumite tipologii, anumite glume care se repeta dar se muleaza pe subiectul fiecarui episod si asa mai departe, toate acestea contribuind la amuzamentul episoadelor. Si asta este valabil la orice serial.

vineri, 28 martie 2008

Romania part 1

Incep prin a mentiona faptul ca oricat am uri noi aceasta tara, nu te plictisesti traind aici. Daca ai simtul umorului, poti depasi zilnic media de ras.

O zi oarecare, 7 dimineata, pornesc spre liceu. Astept ce astept in statie - nu prea mult, deoarece dimineata chiar se circula bine - dupa care vad tramvaiul. Ma urc si incep a-mi cauta un loc, somnoroasa fiind. Ajung in spate fiindca acolo imi place sa stau - da, inutila informatie, dar vreau sa cresc suspansul - si ma asez pe un scaun oarecare. In acest drum al meu, observ 2 barbati, nu romani dar nici straini - subtil, stiu - parca scosi din filmele de categoria B cu mafioti. Unul dintre ei purta o palarie Texas-like avand codite impletite pe ea, iar celalalt avea unghia de la degetul mic crescuta mai mult decat celelalte - sau mai bine zis taiata mai putin! Pareau foarte somnorosi, si in imaginatia mea de adolescenta obisnuita cu Godfather si filmele lui Tarantino, mi-am inchipuit ca tocmai comisesera o crima si erau relaxati ca au terminat cu bine si de aceasta data. Ce nu se potrivea cu imaginea era, insa, tramvaiul. Dupa o asemenea fapta se cuvenea sa circule si ei intr-o masina ultima clasa, ei jegosi, masina luna... Urat din partea lor pentru rusinea adusa stilului de viata. Ca sa fie totul si mai frumos si superb mirositor, cel mentionat mai devreme, va amintiti voi, cel cu unghiuta, si-a aprins fara nicio grija o tigara. In timp ce eu ma abtineam sa nu rad cumva mai tare, am privit in jur si am vazut fetele dizgratiate de aceasta fapta ale oamenilor. Eu nu inteleg, sincer, cum de nu se asteptau la asa ceva. Era urmarea fireasca a lucrurilor.

Nu ai cum sa schimbi asemenea oameni si atat timp cat se pot reproduce vom tot avea parte de asa ceva in Romania. Singurul lucru e ca trebuie sa stii cum sa te obisnuiesti, sa te feresti si sa te amuzi. Odata ce faci asta, esti asigurat.

Gandindu-ma la aceasta intamplare, sincer, imi pare foarte rau ca am ascultat muzica pe parcursul drumului si nu am auzit cuvintele magice ce ieseau din gurile lor. Dar a fost multumitor si asa, observandu-le gesturile. Daca aveam mai mult simt artistic, as fi putut face un film foarte interesant.