Refugiu

Nu mai vreau sa ies din casa. Nu imi mai place sa fiu sociabila. Nu urasc pe nimeni, ba chiar imi plac toti prietenii mei, insa nu mai vreau sa ies cu nimeni. De ce? Nu mai simt ca ma distrez, ma plictisesc foarte repede si cred ca am atins saturatia la capitolul "iesit".

Am mai multe grupuri de persoane cu care ies. La inceput, fiecare mi se parea genial in felul lui, si tocmai alternanta lor mi se parea cea mai buna solutie. Nimeni nu stia nimic de celalalt si fiecare noua poveste era un motiv de bucurie. Acum a intervenit monotonia, nu mai e nimic nou de aflat, si nu numai asta, dar in mare, nimeni nici nu prea vrea sa faca ceva nou (si daca se gaseste un lucru nou sigur se gasesc si oponenti si tot cu o persoana iesi la film).

Una din probleme e faptul ca nu toti sunt open-minded. Nici eu nu accept poate sa ascult o piesa de-a lui Vilalobos pentru ca am mai ascultat si stiu ca nu-mi place. Insa daca e ceva despre care nu stiu absolut nimic, vizionez, ascult, citesc cu cea mai mare placere si in functie de timpul liber pe care il am.

Alta problema depistata de mine azi e ca toti avem nevoie de refugiu. Unii se refugiaza in jocuri, unii in relatii temporare, unii in alcool, unii in filme, unii in invatat, unii in droguri, unii in moda, unii in amintiri iar altii se refugiaza in relatii de lunga durata. Eu alternez metodele de refugiere foarte des si poate de asta ma plictisisesc cand ies cu un grup care se refugiaza doar in amintiri sau doar in alcool.

Poate trebuie sa cunosc si mai multa lume. Sau poate trebuie doar sa treaca BAC-ul si starea mea de cacat.

Ultima piesa Pet Shop Boys, laolalta cu videoclipul ei, imi inspira ideea de a fi modest, cat poti de fericit si iubit. Imi place.

Cum scapam de BAC?

Asistand la discutia dintre 2 bune prietene de-ale mele despre cum este mai bine: sa ramai la o materie si sa nu intri in BAC din prima, sau sa intri in BAC dar sa pici in ultimul hal am ajuns \ in final la concluzia ca e mai bine sa nu intri in bac din prima. De ce? Pentru ca poti da usor vina pe 'profa' care avea ceva cu tine si n-a vrut sa te bage in bac, insa ai fi luat 10 cu felicitari daca il dadeai.

De asemenea, eu am teoria ca indiferent daca iau bac-ul sau nu, voi intra in coma alcoolica. De fericire sau de suparare, in functie de caz. Asa ca, de ce sa-l mai dau daca tot imi va provoca moartea? Mai bine traiesc impacata ca nu am dat bac-ul din motive de sanatate.

Dupa o teza dezastruoasa la romana, si un test jalnic la matematica, am inceput sa ma gandesc la nenumarate cai prin care as putea scapa de bac dupa cum urmeaza:

1. Sa raman insarcinata. Am facut deja gluma de 1 aprilie si in afara de bunica-mea, lumea nu a fost foarte incantata. Plus de asta imi fac rau mie, iar asta nu face parte din plan.

2. Sa mananc atat de mult junk-food incat sa nu mai fiu in stare de nimic pana la bac. De la stres, McDonalds dupa scoala, Springtime dupa meditatii, si asta aproape zilnic... S-ar scuza.

3. Sa ma prefac ca am fost violata, prin urmare viata mea ar fi distrusa si nu m-as mai putea concentra la nimic.

4. Sa calculez cat sa beau astfel incat sa intru in coma alcoolica, dar sa nu mor.

5. Sa ma prefac ca am fost furata, si dupa ce iau si rascumpararea mea, sa le spun parintilor ca ma aflu intr-un soc continuu si nu mai vreau sa ies din casa o perioada.

6. Sa intru in sala de examen si sa incep sa injur sistemul, dand apoi vina pe sindromul Tourette care s-a intamplat sa se declansese chiar atunci.

7. Sa ma duc la psihologul scolii si sa sustin sus si tare ca am fost agresata de parinti si ca acum am ajuns la capatul puterilor si nu sunt psihic in stare sa dau bac-ul. Nu e o idee prea buna in afara cazului in care ai parinti foarte prosti.

8. Turn Amish. Desi perspectiva de a lucra numai cu balegar nu ma incanta.

9. Sa ma arunc pe geam.

10. Sa devin emo.

M-am plictisit. Am devenit emo.