Incep prin a mentiona faptul ca oricat am uri noi aceasta tara, nu te plictisesti traind aici. Daca ai simtul umorului, poti depasi zilnic media de ras.
O zi oarecare, 7 dimineata, pornesc spre liceu. Astept ce astept in statie - nu prea mult, deoarece dimineata chiar se circula bine - dupa care vad tramvaiul. Ma urc si incep a-mi cauta un loc, somnoroasa fiind. Ajung in spate fiindca acolo imi place sa stau - da, inutila informatie, dar vreau sa cresc suspansul - si ma asez pe un scaun oarecare. In acest drum al meu, observ 2 barbati, nu romani dar nici straini - subtil, stiu - parca scosi din filmele de categoria B cu mafioti. Unul dintre ei purta o palarie Texas-like avand codite impletite pe ea, iar celalalt avea unghia de la degetul mic crescuta mai mult decat celelalte - sau mai bine zis taiata mai putin! Pareau foarte somnorosi, si in imaginatia mea de adolescenta obisnuita cu Godfather si filmele lui Tarantino, mi-am inchipuit ca tocmai comisesera o crima si erau relaxati ca au terminat cu bine si de aceasta data. Ce nu se potrivea cu imaginea era, insa, tramvaiul. Dupa o asemenea fapta se cuvenea sa circule si ei intr-o masina ultima clasa, ei jegosi, masina luna... Urat din partea lor pentru rusinea adusa stilului de viata. Ca sa fie totul si mai frumos si superb mirositor, cel mentionat mai devreme, va amintiti voi, cel cu unghiuta, si-a aprins fara nicio grija o tigara. In timp ce eu ma abtineam sa nu rad cumva mai tare, am privit in jur si am vazut fetele dizgratiate de aceasta fapta ale oamenilor. Eu nu inteleg, sincer, cum de nu se asteptau la asa ceva. Era urmarea fireasca a lucrurilor.
Nu ai cum sa schimbi asemenea oameni si atat timp cat se pot reproduce vom tot avea parte de asa ceva in Romania. Singurul lucru e ca trebuie sa stii cum sa te obisnuiesti, sa te feresti si sa te amuzi. Odata ce faci asta, esti asigurat.
Gandindu-ma la aceasta intamplare, sincer, imi pare foarte rau ca am ascultat muzica pe parcursul drumului si nu am auzit cuvintele magice ce ieseau din gurile lor. Dar a fost multumitor si asa, observandu-le gesturile. Daca aveam mai mult simt artistic, as fi putut face un film foarte interesant.
O zi oarecare, 7 dimineata, pornesc spre liceu. Astept ce astept in statie - nu prea mult, deoarece dimineata chiar se circula bine - dupa care vad tramvaiul. Ma urc si incep a-mi cauta un loc, somnoroasa fiind. Ajung in spate fiindca acolo imi place sa stau - da, inutila informatie, dar vreau sa cresc suspansul - si ma asez pe un scaun oarecare. In acest drum al meu, observ 2 barbati, nu romani dar nici straini - subtil, stiu - parca scosi din filmele de categoria B cu mafioti. Unul dintre ei purta o palarie Texas-like avand codite impletite pe ea, iar celalalt avea unghia de la degetul mic crescuta mai mult decat celelalte - sau mai bine zis taiata mai putin! Pareau foarte somnorosi, si in imaginatia mea de adolescenta obisnuita cu Godfather si filmele lui Tarantino, mi-am inchipuit ca tocmai comisesera o crima si erau relaxati ca au terminat cu bine si de aceasta data. Ce nu se potrivea cu imaginea era, insa, tramvaiul. Dupa o asemenea fapta se cuvenea sa circule si ei intr-o masina ultima clasa, ei jegosi, masina luna... Urat din partea lor pentru rusinea adusa stilului de viata. Ca sa fie totul si mai frumos si superb mirositor, cel mentionat mai devreme, va amintiti voi, cel cu unghiuta, si-a aprins fara nicio grija o tigara. In timp ce eu ma abtineam sa nu rad cumva mai tare, am privit in jur si am vazut fetele dizgratiate de aceasta fapta ale oamenilor. Eu nu inteleg, sincer, cum de nu se asteptau la asa ceva. Era urmarea fireasca a lucrurilor.
Nu ai cum sa schimbi asemenea oameni si atat timp cat se pot reproduce vom tot avea parte de asa ceva in Romania. Singurul lucru e ca trebuie sa stii cum sa te obisnuiesti, sa te feresti si sa te amuzi. Odata ce faci asta, esti asigurat.
Gandindu-ma la aceasta intamplare, sincer, imi pare foarte rau ca am ascultat muzica pe parcursul drumului si nu am auzit cuvintele magice ce ieseau din gurile lor. Dar a fost multumitor si asa, observandu-le gesturile. Daca aveam mai mult simt artistic, as fi putut face un film foarte interesant.
Un comentariu:
ok, scrie scenariul de-acum, cu indicatii regizorale si tot ce ii trebuie, poate poate ajungi s afaci film :D
Trimiteți un comentariu